În fiecare an, de Paşti

Hristos a înviat! Mă bucur să văd că până acum, cel puţin pentru mine, această frumuseţe a sărbătorii Pascale nu a dispărut şi străluceşte cu aceeaşi lumină an de an. Pentru mine Paştile reprezintă un bun prilej de a împrăştia bunătate celor din jur, de a petrece momente de linişte împreună cu cei dragi. Bucuriile pe care le simţeam pe când eram copil vreau să fie simţite cât mai mult şi de juniorul meu, pentru că aceste amintiri vor rămâne vii mulţi ani de acum înainte. De fapt, cred că fiecare dintre noi îşi aminteşte cum petrecea de Paşti în familie.

Tradiţia ouălor roşii are o însemnătate aparte. Eu sunt împotriva folosirii chimicalelor şi de aceea ouăle noastre de Paşti primesc roşeaţă doar de la foile de ceapă roşie. Mi se face rău când văd ouă extraterestre galbene, verzi sau albastre; le văd potrivite mai degrabă pentru mustrarea arbitrilor la meciurile de fotbal autohtone, în loc de brichete. În fine, ca să nu ne lungim prea mult ia uitaţi cum arată ouăle Pascale de anul acesta, din producţia proprie 100% (făcute de găinile din ograda proprie şi vopsite cu îndemânare de subsemnatul):




















Frunzele folosite pentru decoraţiile de mare clasă (fără modestie) sunt tot de pe proprietate, mai precis de lângă fântână şi straturile cu ceapă.

Dragii mei, poze cu friptura de miel nu vreau să mai pun pentru că ar constitui o ispită foarte mare pentru voi, cititorii. Dar vreau să vă spun că împreună cu ciorba (tot de miel) ar putea sta liniştită alături de alte delicatese într-un catalog de specialitate.

Să ne fie de bine!