Handmade & Vintage la Alba Mall

În română s-ar traduce: "făcut de mână şi de epocă"; dar sună mai bine în engleză şi cam toată lumea ştie ce înseamnă. Vorbesc despre un târg de antichităţi ce are loc în acest week-end (sau sfârşit de săptămână), la Alba Mall. Chiar dacă nu mă număr printre marii pasionaţi de antichităţi şi nici nu am bani ca să îmi întreţin o astfel de pasiune, îmi place totuşi să trec pe la astfel de târguri. De asemenea mă bucur că aceşti comercianţi calcă şi pe la Alba Iulia.

Am avut şi astăzi ocazia să văd o mulţime de obiecte, mai în vârstă cu mult faţă de mine şi chiar şi faţă de părinţii mei. Obiectele acestea vechi au un farmec aparte; fiecare dintre ele poartă o istorie, are o poveste. Atunci când le priveşti, când le atingi, nu poţi să nu te gândeşti la vechimea lor şi la poveştile pe care le ascund; şi de ce nu, chiar la cei care le-au fost cândva stăpâni dar în cele din urmă s-au dovedit mai perisabili decât ele.

Desigur, nu puteam să vin într-un asemenea loc fără aparatul de fotografiat, aşa că, în continuare voi lăsa imaginile să vorbească.

Asta vezi în Cetatea Alba Carolina

Tu ce ai face pentru copilul tău?

În acest articol, plec de la gestul pe care l-a făcut Realitatea Tv faţă de Adrian Sobaru, tipul de la TVR, care s-a aruncat în cap de la balconul sălii de plen a Parlamentului, în timpul cuvântării lui Boc. Pe scurt, Realitatea TV îi dă lui Adrian Sobaru, 1000 de euro pe lună, pentru copilul său de 15 ani, bolnav de autism. Aici puteţi citi ştirea. Îmi imaginez cam câtă disperare a fost în sufletul acestui om, dacă a recurs la un asemenea gest. Pe de-o parte ştiu că sunt mulţi oameni în situaţii mult mai grele decât cea a electricianului de la TVR, şi care nu s-au gândit vreodată să facă ce a făcut el. Pe de altă parte, nu cred că Adrian Sobaru se gândea, înainte să sară de la acel balcon, la beneficiile pe care i le-ar putea aduce un asemenea gest.

Nu vreau să mă opresc acum asupra donaţiei pe care cei de la Realitatea TV vor să o facă; nici asupra felului în care politicienii au folosit numele şi gestul lui Adrian Sobaru în interesul partidelor lor; întrebarea pe care v-o pun este cea din titlu: Tu, ce ai face pentru copilul tău? E o întrebare pe care mi-am pus-o şi mi-o pun şi eu.

Fiecare suntem obişnuiţi să spunem că ne-am da viaţa pentru copilul nostru. De multe ori însă, cei mai mulţi dintre noi, de multe ori nu suntem în stare să renunţăm nici măcar la micile nostre plăceri, la tabieturi, la nervii cotidieni aduşi de alţii, la oboseală, la blazare şi la atâtea altele, atunci când vine vorba de copil. Sunt foarte puţini, cred, cei care se ocupă cu consecvenţă, conştient şi nu obsesiv, de educaţia, de buna creştere a copiilor lor. Poate dacă ne-am pune mai des această întrebare, lucrurile ar sta altfel.

Dăm înainte cu Cetatea

E şi un hobby blogul acesta, dar în anumite momente el reprezintă pentru mine şi un mediu de transmitere a unor mesaje importante. Unul dintre ele este dragostea faţă de oraşul în care m-am născut. Fără pic de ipocrizie afirm cu toată responsabilitatea că îmi place acest orăşel în care mi-am petrecut 99,99% din cei peste 30 de ani de viaţă.

Astăzi vreau să amintesc de prima ieşire de anul acesta, pe vreme frumoasă, prin şanţurile Cetăţii. Cred că mulţi ştiu că de anul trecut lucrez la SC Grup Corint SA, (e firma care se ocupă de lucrările de restaurare din Cetate) şi asta m-a determinat să mă pun la punct cu tot ceea ce e legat de Cetatea Alba Carolina şi totodată m-a făcut să mă simt mai legat de aceste locuri.

În fine. Am ieşit cu familia la plimbare şi ca de obicei am ales zona istorică, deoarece are mai multă linişte şi e mult mai relaxantă. Am fost foarte plăcut surprins să văd că locul era destul de aglomerat de albaiulieni care au găsit potrivit pentru plimbare tot acest loc. Cei care mă cunosc mai bine, ştiu că de foarte multe ori port cu mine aparatul de fotografiat. L-am avut şi de această dată:








Poate mi s-a părut mie, dar tare am avut impresia că cei ieşiţi prin şanţurile Cetăţii, duminică, i-au depăşit numeric pe cei 300 (nu de la Termopile) din parcul Custozza care au venit la lansarea candidaturii lui Ioan Dîrzu (apropos l-am întâlnit şi pe el prin şanţuri), aaa, nu candidatura, era cu salvarea parcului. Deci cei 300, care nu au făcut deloc cât 500, au fost învinşi la faza asta. Mi-a plăcut foarte mult ieşirea în presă a preşedintelui CJ Alba Ion Dumitrel care a punctat foarte bine anumite chestiuni legate de parcul ciorilor. Cu toate că s-au dat peste cap cu strângerea de semnături, mergând cu tabelele lor şi prin Spitalul Judeţean, şi pe la locuitorii de pe strada Sinaia, din Cetate, şi prin multe alte părţi, militanţii de culoate politică galbenă pot considera mişcarea lor un fiasco atât pentru numărul foarte mic de semnături pe listele lor cât şi pentru numărul foarte mic de albaiulieni care au răspuns la răgetele diesperate ale vornicului rănit de buldozer.


În fine, îmi pare rău că am ajuns totuşi în direcţia asta, dar trebuia să spun anumite lucruri; poate chiar cu o notă de umor. Dacă daţi click pe fotografii puteţi observa de asemenea, că şanţurile Cetăţii nu sunt chiar atât de lipsite de vegetaţie cum au lăsat unii să se înţeleagă.

Din nou despre Cetate

Astăzi a apărut în cotidianul Unirea un articol pe care l-am scris tot sub influenţa evenimentelor din ultima vreme, care au adus tulburare în urbea nostră liniştită. Găsesc cu cale, aşadar, să pun aceste gânduri şi pe paginile acestui blog:

Mândri de Alba Iulia

Ne amintim cu toţii bucuria şi speranţa pe care le-am simţit în suflet ca cetăţeni ai acestui oraş, atunci când Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu şi singurul român care face parte din juriul Comisiei Europene de acordare şi monitorizare a titlurilor de Capitală Culturală Europeană a întrezărit posibilitatea ca Alba Iulia să primească la un moment dat titlul de Capitală Culturală Europeană. Justificarea lui suna în felul următor: „Alba Iulia este unul din cele mai mari situri istorice bine renovate. Acolo s-a produs o conjuncţie între investiţia privată şi investiţia de stat. S-au refăcut spaţii uriaşe din fosta cetate”. Pe lângă Cetatea „bine conservată” un alt avantaj al Alba Iuliei, în opinia domnului Chiriac, ar fi apropierea de Sibiu. Este important însă să subliniem că acest membru al Comisiei Europene de acordare şi monitorizare a titlurilor de Capitală Culturală Europeană a identificat cel mai important atu al oraşului nostru, din acest punct de vedere, şi anume CETATEA.

Turiştii străini, alături de români din toate colţurile ţării, care vin şi vizitează Fortificaţia Bastionară de tip Vauban, cu toate obiectivele ei culturale, sunt plini de admiraţie faţă de ceea ce s-a făcut aici. Să nu uităm aprecierea celor 30 de ambasadori care ne-au vizitat anul trecut, dintre care Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii in Bucureşti, a fost impresionat în mod deosebit de ceea ce a văzut aici, scriind pe propriul blog despre Cetatea de tip Vauban din Alba Iulia. Ei bine, este de bun simţ să recunoaştem că nu am fi avut parte de astfel de aprecieri pozitive dacă Cetatea nu ar fi ieşit din starea de degradare în care se afla înainte de începerea lucrărilor de restaurare. De ce sunt atunci voci care se opun unor lucrări de modernizare? Aşa cum s-a mai spus, aceşti oameni fie sunt prost informaţi fie rău intenţionaţi. Demersul unor cetăţeni şi o opinie diferită în privinţa unei zone din oraş – şi mă refer aici la parcul Custozza – poate fi perfect legitimă în condiţiile în care nu este o acţiune tendenţioasă; însă atunci când se amestecă şi politicul, acea acţiune este compromisă. Chiar dacă suntem un oraş mic, cred că ar trebui să avem lideri de opinie, lideri ai comunităţii care să nu fie implicaţi politic. Aceşti oameni ar trebui să fie percepuţi cu totul altfel de către cetăţeni, în sensul că ar putea reprezenta chiar un barometru al bunului simţ şi al bunului gust. Din păcate, în privinţa lucrărilor de pe interiorul Cetăţii şi a neînţelegerilor apărute cu parcul Custozza, prea puţine personalităţi din Alba Iulia şi-au exprimat o poziţie pro sau contra a ceea ce se petrece.

Chiar dacă cetăţenii sunt liberi să se exprime, după cum spuneam, este evident faptul că astăzi cei mai mulţi albaiulieni nu se vor afla în parcul amintit, la protestul anunţat şi este evident că, punând în balanţă numărul participanţilor de la protestul de astăzi, al semnatarilor petiţiei (din întreaga ţară şi din afara ei), al tuturor „paznicilor” parcului pe de-o parte şi numărul celor care acceptă tacit lucrările din Cetate sau nu sunt interesaţi de acest aspect, ponderea covârşitoare este deţinută de cei din urmă. Ar fi bine ca toată această energie depusă de cei care vociferează împotriva lucrărilor din Cetate să o vedem activă şi în alte acţiuni de protecţie a mediului (plantări de copaci, ecologizări, etc.).

Ar trebui ca şi noi albaiulienii să fim mândri de Cetatea noastră şi să privim cu încredere lucrările care au ca scop punerea ei în valoare. Să învăţăm să ne iubim Cetatea şi toate comorile ei şi să ne bucurăm că o avem în oraşul nostru, făcându-ne cinste în faţa tuturor vizitatorilor care vin la Alba Iulia.

Da, sunt liber să spun. Astăzi despre Cetatea Alba Carolina

Am luat decizia de a mă apuca de scris pe aces blog, făcând acest lucru în mod consecvent, mai ales acum când este nevoie să iau o poziţie faţă de ceea ce se întâmplă în oraşul meu. Motivele sunt multiple şi vor putea fi deduse în timp din rândurile articolelor care vor apărea aici.
Scriu astăzi despre lucrările de pe interiorul Cetăţii Alba Carolina, care au născut mari tulburări în Alba Iulia, în ultima vreme. Nu o să mai fac o înşiruire a evenimentelor ci o să mă refer punctual la anumite aspecte. Cetatea noastră este comparată cu alte Cetăţi de tip Vauban din Europa; nimic ieşit din comun până aici. Trebuie să precizăm că Cetăţi de acest tip, precum cele din Franţa, au beneficiat de lucrări de conservare şi au fost puse în valoare cu mult timp înaintea celei din oraşul nostru. Privitor la lucrările din Cetatea noastră, colegul meu de la Radio Reîntregirea, Dan Lungu, a ridicat problema piaţetei şi a locurilor de parcare, care ar strica aspectul zonei şi ar fi nepotrivite pentru interiorul Fortificaţiei Bastionare din Alba Iulia. În acest sens el a lăsat un link într-un comentariu postat la acest articol de pe blogul lui Andrei. Urmând linkul găsim un site cu mai multe Cetăţi de tip Vauban, date ca model. Chestiunea este că tocmai printre pozele care prezentau două cetăţi: Arras şi Longwy, am putut observa şi o piaţetă cu copaci de dimensiuni mai mici, aşa cum se doreşte şi la noi, în parcul Custozza, respectiv, maşini parcate pe una din laturile acestei piaţete. haideţi să vedem:











După cum vedeţi se poartă şi piaţeta, şi locurile de parcare şi copacii de dimensiuni mai mici.